Istoric

Potrivit izvoarelor istorice, din punct de vedere administrativ, comuna Vidra a luat ființă după anul 1400, respectiv după organizarea administrativ-teritorială făcută de Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun din dinastia Mușatinilor. După anul 1859, a Unirii Țării Românești cu Moldova, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Vidra a devenit “plasă”, fiind condusă de un pretor, situație ce s-a menținut până la 5 septembrie 1951, când țara a fost împărțită după modelul rusesc, în regiuni și raioane, zona primind denumirea de “Raionul Vrancea”, cu sediul inițial la Naruja, apoi la Vidra și apoi la Focșani. La marea împărțire administrativ-teritorială din 19 februarie 1968, Vidra a devenit comună în cadrul actualului județ Vrancea, situație ce se menține și în momentul de față.

Sub aspect istoric general, comuna Vidra, integrată incontestabil “Țării Vrancei” , tărâm de legendă, care își are obârșia în “negura vremii” , fiind consemnată în majoritatea izvoarelor istorice care amintesc de marii domnitori moldoveni, inclusiv potrivit unor danii făcute de domnii Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Petru Movilă, Dimitrie Cantemir și alți domnitori, unor boieri locali, clerului, unor demnitari sau slujitori domnești și chiar localnicilor pentru fapte ireproșabile.

De regulă în luptele cu invadatorii străini, ultimul astfel de document și cel mai des pomenit de localnici fiind “Uricul domnesc a lui Ștefan cel Mare” de înzestrare a vrâncenilor cu munți, printre beneficiari fiind și comuna Vidra, cu o parte din satele componente.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și era formată din satele Burca, Călimanu, Vidra și Voloșcani, cu 1729 de locuitori. În comună erau patru biserici, o școală mixtă și un spital cu 68 de paturi înființat în 1887. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau și comunele Tichiriș (în aceeași plasă) și Irești (în plasa Gârlele).

Comuna Tichiriș era compusă din satele Părosu, Rugetu și Tichiriș, având 1013 locuitori, trei biserici și o școală de meserii deschisă în 1883. Comuna Irești avea 1543 de locuitori ce trăiau în 400 de case în satele Cucueți, Irești și Șerbănești. Aici existau două biserici în satul Irești și o școală mixtă cu 24 de elevi.

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Vidra drept reședință a plășii Vidra din același județ Putna. Comuna avea 1570 de locuitori în satele Burca, Călimanu, Scafari, Vidra și Voloșcani. Comunele Tichiriș și Irești făceau parte din această plasă Vidra. Tichiriș avea aceeași compunere și 985 de locuitori. Comuna Irești avea și ea, în aceleași sate, 1542 de locuitori.

În 1950, cele trei comune au fost arondate raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. Satul Părosu din comuna Tichiriș a luat în 1964 denumirea de Viișoara. În 1968, comunele au fost transferate la județul Vrancea, iar comunele Irești și Tichiriș au fost desființate, satele lor fiind transferate comunei Vidra. Tot atunci, satele Căliman și Cucuieți au fost desființate, fiind comasate respectiv cu satele Vidra și Șerbești.

Istoricul individual al satelor comunei Vidra poate fi descris așa:

• Satul Vidra – atestat documentar în anul 1400 și-a dobândit numele, potrivit legendei, de la acela al unui nume de vânător și negustor de blănuri de vidre, animale existente în număr foarte mare pe aceste meleaguri. De altfel asupra acestui nume au existat mai multe variante, dar toate converg;
• Satul Căliman – corp comun cu Vidra a fost sat component al comunei până în 1968. Potrivit documentelor istorice, este atestat documentar din anul 1423, ca urmare a unei danii făcute de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, către un boier localnic, Călimanescu, și satului “Căliman” pentru anumite servicii aduse domniei;
• Satul Voloșcani – se pare că a ajuns să poarte acest nume generic tot din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), tot ca urmare a unor danii de pământuri locale către boierul “Voloșca”. De asemenea, cu privire la numele satului, au mai existat și alte variante, dar prima a rămas cea mai plauzibilă și acceptată;
• Satul Irești – se pare că numele derivă tot de la un anume boier local “Irașcu”, răsplătit de domnul Moldovei, Petru Rareș, în perioada primei sale domnii (1517-1527), sau în cea de-a doua (1531-1534), cu unele proprietăți, (teren arabil și pădure) pentru unele servicii aduse domniei. De la acest boier, urmașii i-au dat denumirea de “satul Irașcului”, redus ulterior la cel actual, Irești. Și acest sat a fost reședință de comună (fosta comună Irești) până în anul 1968 când a fost desființată și alipită comunei Vidra;
• Satul Tichiriș – a cărei denumire s-ar părea că este de origine maghiară și care, potrivit unor izvoare istorice, s-ar datora unor emigranți persecutați de biserica catolică din Ungaria și fosta provincie Transilvania din rândul reformaților calvini și luterani care au fost nevoiți să părăsească locurile natale, parte dintre ei stabilindu-se pe vatra actualului sat prin sec. XVI. Așezarea lor a fost denumită “Tokeles” (străini) , devenit ulterior “Tichiriș”. Și acest sat a fost reședință de comună până în 1968;
• Satul Burca – atestat documentar în timpul domniei Voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare, al cărui nume ar proveni de la acela al unui boier “Burca”, remarcat prin faptele de vitejie în oastea domnului, fiind răsplătit cu pământ și păduri în zonă printr-o carte domnească. Așezarea formată de urmașii boierului s-a numit “Burca” (ce se menține și astăzi) și fostul sat “Cucuieți”, corp comun al cărui nume ar proveni de la faptul că locuitorii acestuia își întemeiau gospodăriile pe locurile mai înalte, pe crestele colinelor locale, care ar justifica astfel denumirea fostului sat;
• Satul Scafari – deși nu s-a identificat o atestare documentară certă, posibil apărut prin sec. XVII-XVIII, a primit denumirea probabil de la o veche îndeletnicire a localnicilor timpului, care erau confecționeri și vânzători de linguri din lemn, care în vechea slavă se numeau “scafa”.
• Satul Ruget – a cărei atestare documentară este diferită în funcție de oamenii istorici. Unii l-au considerat ca fiind cel mai vechi sat al comunei, probabil anterior anului 1400, deci ar putea data tot din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Așadar varianta acceptată ar fi că este atestat documentar după anul 1400, iar denumirea a fost lăsată unanim pe seama existenței în zonă a numeroși rugi de mure ca o particularitate a locului în acele timpuri;
• Satul Viișoara – având inițial denumirea de “Scatura Parosului”, ulterior “Secătura Parosului”, care are un înteles aparte ca arhaicul “secatură” și înseamnă o tăiere rasă de arbori unde s-a putut înființa o așezare, un cătun, un sat. Astfel că așezarea înființată pe o asemenea secătură a fost probabil a unuia Parosu, deși nu există o justificare, dar nici o contrazicere ulterioară. Cert este că denumirea satului a devenit din anul l968 “Viișoara“, care se păstrează și astăzi.

Situată pe un platou, înconjurată de dealuri molcome și dominată de Măgura Odobești și Munții Vrancei, udată de râul Putna și Vizăuți, Vidra se află într-un peisaj generos, cu un aer curat, sănătos și nepoluat